L-am cunoscut pe regretatul prof. dr. Ioan MOGOȘ în toamna anului 2002, la un curs de master. Mi-a lăsat impresia unui adevărat profesionist, om de mare valoare pentru știința medicală românească, și nu în ultimul rând un om cu suflet mare. M-am decis să scriu aceste câteva rânduri deoarece mă îngrijorează că descoperirile excepționale ale prof. Mogoș riscă să fie date uitării. Și cred ca ar fi mare păcat deoarece, veți vedea imediat, invenția dânsului poate fi o adevărată mândrie națională. Dar mai mult, pusă în practică ar putea salva anual mii de vieți. Și voi începe prin a prezenta această invenție. Termografia de contact
Termografia de contact este o metodă imagistică de depistare și diagnostic a cancerului. Ea se bazează pe observația că celulele canceroase emit mult mai multă căldură decât celulele sănătoase. Acest fapt se datorează metabolismului diferit al celulelor canceroase, mari consumatoare de energie și cu o rată de multiplicare crescută. De aici a pornit ideea termografiei (prin anii 1970): prin măsurarea temperaturii, putem depista cancerul. Din păcate industria a impus tehnica mamografiei pentru depistare, dar mamografia implică iradierea pacientei.
Termografia este o metodă total neinvazivă (măsurăm o temperatură la nivelul pielii), rapidă și foarte ieftină. Visul dr. Mogoș, neîmplinit nici până în ziua de azi, era un program național de screening (de depistare precoce) a cancerului bazat pe termografie.
Majoritatea pacienților cu cancer astăzi sunt diagnosticați în stadii avansate, 3 sau 4, în care șansele de supraviețuire sunt de multe ori minime (câteva luni). Cancerul depistat în fază incipientă (înainte de stadiul 1), când este doar o mică grupare de celule, care nu au migrat nicăieri, este 100% vindecabil, spunea dr. Mogoș. Iar tratamentul este foarte ieftin și ușor de suportat de pacient. Aceasta este poate singura metodă de eradicare a cancerului, depistarea și tratarea lui în fază incipientă. Iar aparatul, termograful inventat de dr. Mogoș (în colaborare cu eminentul prof.dr.ing. Paul Cristea de la Politehnica din București), care în 2002 era la a 19-a versiune, putea depista o tumoare de minim 3mm, în stadiu incipient, situată oriunde în corp. Termograful format din: aproximativ 20 de senzori termici (termistori foarte sensibili, preciși și stabili în timp, fabricați la IPRS Băneasa) prinși pe o curea de cauciuc, în aranjament liniar, la o mică distanță unul de celălalt. Această curea se conecta la o placă (tip ISA) într-un calculator obișnuit tip desktop. Softul termografului era capabil să formeze prin interpolare o imagine color a regiunii investigate, culorile reprezentând temperaturile măsurate.
Pentru a forma fiecare linie din imagine, dr. Mogoș muta cureaua cu un anumit pas pe corpul pacientului. În general preluarea unei linii (ajungerea la echilibru termic a senzorilor) dura maxim 7 secunde. Iar în total se preluau 10 – 15 linii din care softul compunea imaginea.
Tot acest program era capabil să detecteze anormalități termice (mai ales nesimetrii stânga-dreapta) care reprezentau suspiciuni, dar diagnosticul de cancer benign venea doar dacă se depășea un prag de temperatură, iar diagnosticul de cancer malign dacă se depășea un prag mai mare.Prof. Mogoș era total împotriva termografiei prin termoviziune (care se practică astăzi în unele cabinete). El era bucuros că nu a luat-o pe această cale, pe care o considera greșită. Explicația dânsului era următoarea: pielea se comportă ca un filtru, și de aceea cel mai corect este ca temperatura să fie măsurată prin contact cu pielea (căldura se transmite în cea mai mare parte prin conducție, nu prin radiație sau convecție). În plus, la termoviziune unghiul de incidență al camerei determină rezultate total diferite (cu 2-3 grade) la doar 5 grade diferență, adică nu te poți baza pe astfel de măsurători de la distanță. În plus, pielea mai reflectă și ea radiația ambientală etc.
Termografia de contact este capabilă să depisteze cancerul chiar înainte de examenul anatomo-patologic (la microscop), spunea dr. Mogoș.
Acest lucru a fost demonstrat printr-un experiment pe șobolani efectuat în colaborare cu institutul Victor Babeș. Unui lot de șobolani i-a fost administrată o substanță care produce cancer la ficat. După un anumit timp erau sacrificați periodic câțiva șobolani, și ficatul era examinat la microscop. Modificările pe termografie începeau în a 21-a zi de la administrarea substanței cancerigene, cu mult înainte de evidențierea la microscop a vreunei modificări. Ceea ce arată că procesul de cancerizare se desfășoară în etape, prima fiind o modificare energo-metabolică care poate fi observată pe termografie.Din cele câteva cazuri pe care ni le-a prezentat, aș menționa următorul caz. O pacientă cu cancer de sân prin 1980 nu dorea să facă operație, și a preferat să apeleze doar la radio-terapie (brahi-terapie cred – adică cu niște ace de iradiere). Nu ar fi avut nici o șansă fără termografie. Mai precis, după ședințele de iradiere, pacienta venea la dr. Mogoș la termografie. Iar acesta observa dacă a mai rămas țesut canceros activ, marca locul și trimitea indicațiile la specialistul de radioterapie. Astfel a scăpat de cancer fără operație, și în 2002 era perfect sănătoasă.
Dr. Mogoș ne-a prezentat și alte cazuri (de exemplu cancer la coloana vertebrală) rezolvat în același mod (dacă mai găsea la termografie vreo regiune activă, marca această regiune pentru iradiere, până la dispariția totală a cancerului).Dar cel mai spectaculos caz pe care ni l-a prezentat este următorul:
Un pacient avea o formă de cancer osos la un picior, care provoca dureri imense, și din această cauză la un anumit interval de timp necesita o scurtare a piciorului (mai i se tăia un pic din picior). Pacientul a venit la termografie, iar dr. Mogoș a plasat cureaua cu senzori de-a lungul piciorului, lăsând însă liberi senzorii care ar fi trebuit să fie pe regiunea de picior tăiată. Măsurătoarea a fost spectaculoasă: exact senzorii din regiunea piciorului tăiat (care nu mai era) au înregistrat valori termice așa de ridicate încât au scos aparatul din scală. Aceasta demonstrează capacitatea termografului de a măsura nu doar o temperatură, ci și un câmp încă necunoscut în fizică, dar demonstrat prin acest experiment (în acea zonă persista un fel de picior energetic în poziția piciorului amputat).
Și nu este singurul experiment de acest gen. Dr. Mogoș ne-a povestit că o cunoștință cu puteri paranormale îi putea scoate din scală senzorii în același mod, de la peste 4 metri distanță, doar prin puterea minții.A alta aplicatie extrem de utila a termografiei o reprezinta diagnosticul melanomului malign. Acest tip de cancer de piele este foarte agresiv, cu o crestere rapida, si cu o rata de supravietuire destul de scazuta. Prof. Mogos ne spunea ca multi pacienti dezvoltau metastaze (si sansele de supravietuire erau minime) dupa operatia de extirpare a melanomului. De ce? Deoarece chirurghul nu vede unde sa taie cu bisturiul, nu vede care sunt radacinile melanomului de sub piele, le sectioneaza si le lasa acolo active. Si aici prof. Mogos ne explica cum a salvat viata multor pacienti cu melanom malign. Inainte de operatie le facea o termografie si marca pe piele, pentru chirurg, care sunt limitele tesutului tumoral (acele radacini care nu se vad cu ochiul liber, dar sunt foarte calde deci se vad pe termografie). Astfel, datorita termografiei, pacientul avea sansa unei eliminari complete a celulelor canceroase, nemairamanand celule care sa poata metastaza.
Dar în primul rând această metodă total neinvazivă și 100% sigură pentru majoritatea formelor de cancer (adică depistează sigur de exemplu un cancer de sân în formă incipientă), nu e păcat că nu se aplică în practică?
21/03/2013
Cristian
(autorul site-ului Sf-Fecioara.ro)Inapoi la pagina principala